În ce limbă a fost scrisă Biblia?

Scriptura a început cu o limbă foarte primitivă și s-a încheiat cu o limbă chiar mai sofisticată decât engleza.

Istoria lingvistică a Bibliei implică trei limbi: ebraica, koine De-a lungul secolelor în care a fost compus Vechiul Testament, ebraica a evoluat, însă, pentru a include caracteristici care au facilitat citirea și scrierea ei.

Moise s-a așezat să scrie primele cuvinte din Pentateuh în anul 1400 î.Hr. și abia 3.000 de ani mai târziu, în anii 1500 d.Hr., întreaga Biblie a fost tradusă în limba engleză, ceea ce face ca acest document să fie una dintre cele mai vechi cărți existente. În ciuda vârstei sale, creștinii consideră că Biblia este actuală și relevantă, deoarece este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu.

Ebraică: Limba Vechiului Testament

Ebraica face parte din grupul de limbi semitice, o familie de limbi vechi din Semiluna Fertilă care include akkadianul, dialectul lui Nimrod din Geneza 10; ugariticul, limba canaaniților; și aramaica, folosită în mod obișnuit în imperiul persan.

Limba ebraică era scrisă de la dreapta la stânga și era compusă din 22 de consoane. În forma sa inițială, toate literele erau alăturate. Mai târziu, au fost adăugate puncte și semne de pronunție pentru a o face mai ușor de citit. Pe măsură ce limba a progresat, au fost adăugate vocale pentru a clarifica cuvintele care deveniseră obscure.

Construcția propoziției în ebraică ar putea plasa mai întâi verbul, urmat de substantiv sau pronume și obiecte. Deoarece această ordine a cuvintelor este atât de diferită, o propoziție ebraică nu poate fi tradusă cuvânt cu cuvânt în engleză. O altă complicație este că un cuvânt ebraic ar putea înlocui o frază folosită în mod obișnuit, care trebuia să fie cunoscută de cititor.

Diferite dialecte ebraice au introdus cuvinte străine în text. De exemplu, Geneza conține unele expresii egiptene, în timp ce Iosua, Judecătorii și Rut includ termeni canaanite. Unele dintre cărțile profetice folosesc cuvinte babiloniene, influențate de exil.

Un salt înainte în claritate a venit odată cu finalizarea Septuagintei, o traducere a Bibliei ebraice în greacă din anul 200 î.Hr. Această lucrare a inclus cele 39 de cărți canonice ale Vechiului Testament, precum și unele cărți scrise după Maleahi și înainte de Noul Testament. Pe măsură ce evreii s-au dispersat din Israel de-a lungul anilor, au uitat să citească ebraica, dar puteau citi greaca, limba comună a vremii.

Greaca a deschis Noul Testament pentru neamuri

Când scriitorii Bibliei au început să scrie evangheliile și epistolele, au abandonat ebraica și au apelat la limba populară a timpului lor, koine Greaca a fost o limbă unificatoare, răspândită în timpul cuceririlor lui Alexandru cel Mare, a cărui dorință a fost de a eleniza sau de a răspândi cultura greacă în întreaga lume. Imperiul lui Alexandru a acoperit Mediterana, nordul Africii și părți din India, astfel încât utilizarea limbii grecești a devenit predominantă.

Greaca era mai ușor de vorbit și de scris decât ebraica, deoarece folosea un alfabet complet, inclusiv vocale. De asemenea, avea un vocabular bogat, care permitea nuanțe precise de sens. Un exemplu este reprezentat de cele patru cuvinte diferite pentru dragoste folosite în Biblie.

Un alt beneficiu a fost faptul că limba greacă a deschis Noul Testament pentru neamuri, adică pentru cei care nu sunt evrei, ceea ce a fost extrem de important pentru evanghelizare, deoarece greaca a permis neamurilor să citească și să înțeleagă singure Evangheliile și epistolele.

Aramaica a adăugat savoare la Biblie

Deși nu a fost o parte importantă a scrierii Bibliei, aramaica a fost folosită în mai multe secțiuni ale Scripturii. Aramaica era folosită în mod obișnuit în Imperiul Persan; după exil, evreii au adus aramaica înapoi în Israel, unde a devenit cea mai populară limbă.

Biblia ebraică a fost tradusă în aramaică, numită Targum, în perioada celui de-al doilea templu, care a durat între 500 î.Hr. și 70 d.Hr. Această traducere era citită în sinagogi și folosită pentru instruire.

Pasajele biblice care au apărut inițial în aramaică sunt Daniel 2-7; Ezra 4-7; și Ieremia 10:11. Cuvinte aramaice sunt înregistrate și în Noul Testament:

• Talitha qumi ("Fecioară, sau fetiță, scoală-te!") Marcu 5:41
• Ephphatha ("Fii deschis") Marcu 7:34
• Eli, Eli, Eli, lema sebaqtani (Strigătul lui Isus de pe cruce: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?") Marcu 15:34, Matei 27:46
• Abba ("Tatăl") Romani 8:15; Galateni 4:6
• Maranatha ("Doamne, vino!") 1 Corinteni 16:22

Traduceri în limba engleză

Sub influența Imperiului Roman, Biserica primară a adoptat latina ca limbă oficială. În anul 382 d.Hr., Papa Damasus I l-a însărcinat pe Ieronim să realizeze o Biblie în latină. Lucrând de la o mănăstire din Betleem, el a tradus mai întâi Vechiul Testament direct din ebraică, reducând astfel posibilitatea apariției unor erori dacă ar fi folosit Septuaginta. Întreaga Biblie a lui Ieronim, numită Vulgata pentru că a utilizatvorbire comună a vremii, a apărut în jurul anului 402 d.Hr.

Vulgata a fost textul oficial timp de aproape 1.000 de ani, dar acele Biblii erau copiate manual și foarte scumpe. În plus, majoritatea oamenilor de rând nu știau să citească în latină. Prima Biblie engleză completă a fost publicată de John Wycliffe în 1382, bazându-se în principal pe Vulgata ca sursă. Aceasta a fost urmată de traducerea lui Tyndale în jurul anului 1535 și de Coverdale în 1535. Reforma a dus la oo avalanșă de traduceri, atât în engleză, cât și în alte limbi locale.

Printre traducerile englezești utilizate în prezent se numără: King James Version, 1611; American Standard Version, 1901; Revised Standard Version, 1952; Living Bible, 1972; New International Version, 1973; Today's English Version (Good News Bible), 1976; New King James Version, 1982; și English Standard Version, 2001.

Surse

• Almanahul biblic ; J.I. Packer, Merrill C. Tenney; William White Jr., editori
• Cum să intri în Biblie ; Stephen M. Miller
• Christiancourier.com
• Jewishencyclopedia.com
• Historyworld.net